DEFINIŢIE: Verbul este  partea de vorbire flexibilă care arată acţiunea starea sau   existenţa.

FELUL
PREDICATIV
          exemplu: a merge, a vorbi,
COPULATIV
           exemplu: a devenii, a fii
AUXILIAR
           
FELUL
PERSONAL
IMPERSONAL (prin conţinut) / UNIPERSONAL (prin formă)
acţiune- fenomene ale naturii
      exemplu:  a trebui, a ninge, a fulgera
acţiune făcută de animale
      exemplu:  a mieuna, a lătra
           
FELUL
TRANZITIV
Poate avea complement direct
 exemplu: Ştiu citi.

-   INTRANZITIV
Nu pot avea complement direct
Întotdeauna sunt verbe intranzitive următoarele grupe de verbe: verbele copulative, verbele care arată existenţa, verbele de mişcare, verbele la diateza pasivă, verbele reflexive(parţiale), verbele impersonale.
A FII – întotdeauna intranzitiv
 
CONJUGAREA
a I-a : a
a II-a : ea
a III-a : e
a IV -a : i, î
Conjugarea se ia de la forma de infinitiv a verbului.
exemplu: a mânca, a bea, a merge, a iubi, a urî


DIATEZA
 
Definiţie: forma pe care o ia  verbul pentru a arăta raportul dintre acţiunea pe care o exprimă şi subiectul gramatical.

 - DIATEZA ACTIVĂ

                              direct                
        S        P                            Obiect
                             indirect
          exemplu: Elevul citeşte cartea.

 - DIATEZA PASIVA

        S gramatical             P.V.          S logic (complementul de agent )
          exemplu: Băiatul este certat de mamă.
    
 - DIATEZA REFLEXIVĂ

            S         P
Diateza reflexivă se recunoaşte după formele pronominale care însoţesc verbul.
Acestea sunt pronumele reflexive şi pronumele personale care primesc valoare reflexiva împrumutate de la persoana I şi II singular, plural: mă, m, te, vă, v.
    exemplu: Eu mă pregătesc pentru şcoala în timp ce ei se pregătesc pentru serviciu.

6. MOD

      - MODURI  PERSONALE (predicative )
                    - prezent: merg, mergi…
                    - imperfect: mergeam, mergeai…
a) Indicativ  - perfect compus: am mers, ai mers…
      - mai mult ca perfectul: mersesem, merseseşi…
      - viitorul: I: voi merge, vei merge…
    II (anterior): voi fi mers, vei fi mers…

b) Imperativ - afirmativ: mergi! , mergeţi! …
                     - negativ: nu merge! , nu mergeţi! …

c) Conjunctiv - prezent: să merg, să mergi…
     - perfect: să fi mers…

d) Condiţional-optativ  - prezent: aş merge, ai merge…
                                      - perfect: aş fi mers, ai fi mers…

 - MODURI  NEPERSONALE (nepredicative )

        a) INFINITIV
  Funcţii sintactice:
              - subiect simplu
       exemplu: A învăţa este uşor.
              - nume predicativ
       exemplu: Datoria elevului este de a învăţa.
              - atribut verbal
       exemplu: Datoria de a învăţa este a noastră.
              - complement direct
       exemplu: Ştiu a învăţa.
              - complement indirect
       exemplu: Mă gândesc la a învăţa mai mult.
              - complement circumstanţial de mod
       exemplu: A scris urât fără a gândi la consecinţe.
              - complement circumstanţial de timp
       exemplu: Înainte de a învăţa mă joc.

        b) GERUNZIU
   Funcţii sintactice:
              - atribut verbal
       exemplu: La ţărm ajung multe valuri spumegând.
              - atribut adjectival (gerunziu acordat)
       exemplu: Rana sângerândă s-a infectat.
              - nume predicativ
       exemplu: Rana este sângerândă.
              - complement circumstanţial de mod
       exemplu: Turmele se aud mugind.

        c) PARTICIPIU
    Funcţii sintactice
              - atribut adjectival
       exemplu: Cartea citită mi-a plăcut.
              - nume predicativ
       exemplu: Cartea este citită.

        d) SUPIN (de + participiu)
   Funcţii sintactice
              - subiect simplu
       exemplu: De învăţat este frumos.
              - nume predicativ

      exemplu: Lecţia este de învăţat.
             - atribut verbal
      exemplu: Lecţia de învăţat este uşoară.
             - complement direct
      exemplu: Am terminat de învăţat
             - complement indirect
      exemplu: M-am săturat de învăţat.
             - complement circumstanţial de loc
      exemplu: Ana a fugit la scăldat.
             - complement circumstanţial de timp
      exemplu: Înainte de scăldat, băiatul a învăţat.


7. TIMP

        - PREZENTUL
   Prezentul este timpul verbal unde acţiunea se realizează în timpul vorbirii.
         exemplu: merg, fug, cânt

       - TRECUTUL
   Trecutul este timpul verbal unde acţiunea este săvârşită înainte de momentul vorbirii.
    El poate fi de patru feluri:

        a) IMPERFECTUL
   Arată o acţiune trecută şi neterminată: citeam, iubeam, mergeai…

        b) PERFECTUL COMPUS
   Arată o acţiune trecută şi terminată: am citit, ai iubit…

        c) PERFECTUL SIMPLU
   Arată o acţiune apropiată de momentul vorbirii (timpul oltenilor): hotărî, zisei, cerui…

        d) MAI MULT CA PERFECTUL
   Arată o acţiune trecută şi terminată înaintea altei acţiuni trecute: ceruse, mersese…


        - VIITORUL
    Viitorul este timpul verbal unde acţiunea se va realiza după momentul vorbirii.
         exemplu: voi învăţa, voi citi
     Există forme de viitor popular care se construieşte din limba vorbită.
          exemplu: o să învăţ, am să mănânc, oi învăţa

8. PERSOANA  VERBULUI

                  SINGULAR                          PLURAL
 
              - Persoana I: eu citesc                 - Persoana I: noi citim    
              - Persoana a II- a: tu citeşti                  - Persoana a II- a: voi citiţi
              - Persoana a III- a: el/ea citeşte          - Persoana a II- a: ei/ele citesc  


9. NUMĂR

Verbele pot fi la numărul: - singular: citesc, vorbesc…
                                        - plural: citim, vorbim…      
                       
10. FORMA

AFIRMATIVĂ
exemplu: Băiatul merge la şcoală.
NEGATIVĂ
exemplu: Băiatul nu merge la şcoală.

FUNCŢIA SINTACTICĂ

               a) Predicat verbal
                 exemplu: Băiatul merge la şcoală.
              b) Predicat nominal
                 exemplu: El este doctor.             

LOCUŢIUNEA VERBALĂ

Definiţie: grupul de cuvinte care conţine un verb şi este sinonim (se poate înlocui ca sens) cu un verb se numeşte locuţiune verbală.
exemple: a observa - a băga de seamă
                      a anunţa – a da de veste
                      a incendia – a da foc
                      a conversa – a sta de vorbă
                      a năvălii – a da buzna
                      a deceda – a da colţul
                      a fugi – a o lua la fugă
                      a plănuii – a pune la cale
                      a veghea – a sta de pază
                      a batjocorii – a face mişto