Poezia ”Începutul”, de Nicolae Labiş, este o operă lirică, o artă poetică originală.
Opera lirică este opera în care poetul, prin intermediul eului liric, îşi transmite ideile, sentimentele în mod direct, cu ajutorul figurilor de stil şi al imaginilor artistice.

Arta poetică este opera în care poetul îşi exprimă crezul artistic, concepţia despre problematica creaţiei artistice.
La nivel lexical, eul liric îşi face simţită prezenţa prin mărcile lexico-gramaticale ale eului liric: verbe şi forme pronominale la pers. I: „am prins”, „am strâns”, ”mi-”, ”eu mă scăldam”, ”însemnam”.

Titlul poeziei, un substantiv articulat hotărât, poate face referire atât la debutul său literar, cât şi la originile poeziei sale . El cuprinde tema poeziei şi orientează discursul liric.
În prima strofă eul liric surprinde două dintre sursele creaţiei sale. Astfel, încă din incipit aflăm că opera sa, desemnată aici prin elementele de prozodie: ritm (metafora „bătăile versului”) şi rimă,  îşi are originea în hore, dansuri, bocete, doine, colinde, însumând o varietate de trăiri: bucuria, tristeţea, melancolia, dorul ş.a. Nu întâmplător este menţionată doina,  specie literară specifică folclorului nostru. De altfel, eul liric este exponentul acestei lumi a satului tradiţional, dar şi purtătorul ei de cuvânt, prin creaţia sa: „Şi bătrânii din sat când muriră,/ Toate iubirile moştenire mi-au dat.”

Strofa continuă cu o admirabilă descriere a lumii din care s-a desprins (care constituie o altă sursă de inspiraţie a creaţiei sale). Secvenţa este descriptivă, predominând imaginile vizuale, care surprind elemente ale cadrului natural: ”pâraie”, cu „apă de cleştar şi de stele”, cu „peşti alburii”, ”munţii cu iarba-ntomnată pe creastă”. Descrierea continuă în strofa a doua cu alte imagini: „un cer de-ntunecare vastă”, „nouri scămoşi”, „băltoace”, ”munţii ursuzi”, ”fuioare de aburi”. Acestor imagini vizuale li se adaugă şi una auditivă: ”ţârâitul de greier bolnav”. Elementele surprinse aparţin atât naturii terestre, cât şi naturii cosmice. Se observă, din punct de vedere morfologic, prezenţa în număr mare a substantivelor şi adjectivelor.
Actul creaţiei şi trăirea poetică sunt identificate în versul „Însemnam cu uimire pe-un petic de foaie”, când, copil fiind, încearcă să surprindă în cuvinte dansul norilor pe cer sau reflectarea acestuia în ape.
Eul liric apelează la figuri de stil precum: metafore („bătăile versului”), enumeraţii („din horă, din danţ”, „din bocete şi colinde, din doinele”), epitete („peşti alburii”, iarba-ntomnată”, ”-ntunecare vastă”, ”frigul jilav”), personificare („munţii ursuzi”), comparaţie („pâlpâind ca-ntr-un vis”).

Poezia cuprinde două strofe, inegale ca număr de versuri (prima strofă -14 versuri, a doua strofă - 6 versuri).  
Elementele de prozodie asigură muzicalitate poeziei.
Deoarece poetul, prin intermediul eului liric, îşi exprimă în mod direct ideile şi sentimentele legate de sursele de inspiraţie ale creaţiei sale, apelând la figuri de stil şi imagini artistice, poezia „Începutul” , de Nicolae Labiş este o operă lirică, o originală artă poetică.